Sunt demodată, îmi plac rochii de seară, cu tocuri,
Modestie și onoare, medicină fără mită, pe-alocuri,
Să fac daruri, să cânt piese vechi,
Cununie la altar, și desigur, sentimente – pe veci.
Sunt demodată, rolul business-women nu-i pentru mine,
Nu aleg profitul, doar adevărată prietenie!
Sunt de modă veche, zilnic mă rog…
Sănătate părinților cer, și pentru copiii lor.
Nu judec pe nimeni după buzunarul lui…
Domnului mă-nchin pentru zile și luni…
La restaurante, cluburi „la mișto” – nu prea merg,
Mi-ar plăcea, dar soluții să mă umflu cu bani – nu văd…
Nopțile urmăresc cerul cu stele…
Mă demodez cu totul, ador câmpuri cu mușețele…
Cred în dragoste de la care pielea se face de găină,
Și mai știu că-un bărbat adevărat de femeie bună depinde…
Nu mai ascund lacrimile de emoții, am și anii,
Cu toate că sunt demodată… Mă lipsesc de silicoane…
Sper, iert, iubesc, – mai presus de noile legi…
Moda dictează, dar eu de Credința mă leg….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu