https://fileviatasicarti.wordpress.com/2013/08/11/ai-grija-ce-ti-doresti/
El işi ura soţia. O ura! – Au trăit împreună 15 ani: o vedea în fiecare zi,
dezdimineaţă, doar că în ultimul an, au început să-l irite cumplit „drăcoveniile” soţiei şi obiceiurile ei sălbatice. Mai ales, una din ele: atunci când, abia trezindu-se, ea îşi întindea braţele şi îi zicea: „Bună, dragă Soare!
Azi, va fi o zi minunată!” – Părea, să fie o expresie obişnuită, însă mâinile ei dolofane, faţa ei somnoroasă, – totul îi provoca dezgust. Ea se ridica din pat, trecea de-a lungul ferestrei, şi câteva clipe privea în depărtare… Apoi, dezbrăca cămaşa de noapte si dezgolită, mergea înspre baie. Anterior, încă de la începutul căsătoriei, el îi admira exteriorul, libertatea ei cu apucăturile-i desfrânate. Şi cu toate că corpul soţiei, în continuare, era în formă, – nuditatea ei îi provoca furie.
Într-o zi, el chiar izbucni şi a vrut s-o împingă, ca să-i trezească procesul de „deșteptare”, însă a adunat toată puterea furiei în pumnul său, doar răstindu-se brutal la ea: –
Trezeşte-te, femeie, sunt deja sătul de tine! – Ea nu se grăbea să traiască după voia lui, ea era la curent de romanul soțului cu acea ”cealaltă”, cunoștea și fata, cu care soţul ei se aventura de trei ani. Doar că timpul aspiră rănile orgoliului, şi a lăsat în urmă un traseu trist al inutilităţii sale… Îi ierta soţului agresiunile, lipsă de atenţie, dorinţa lui de a retrăi anii de tinereţe. Fapt, că nu-i permitea lui s-o deranjeze să trăiască precum dorea ea, să înţeleagă orice moment… Astfel, a decis ea să-și continue viața… de când a aflat că e bolnavă incurabil. Boala o rodea de câteva luni, şi în curând o va doborî. Prima dorinţă a ei era de urgenţă să povestească despre boală. Tuturor! Pentru a reduce tot adevărul fără milă, împărţindu-l în mici fragmente şi împărtăşindu-l rudelor sale…
Cele mai grele clipe le supravieţuise, vis-a-vis de conştiinţizare a morţii sale iminente, iar în al doilea rând, – ea a decis ferm să păstreze tăcerea. – Nici mamei, nici fiicelor, nimănui… Discreţie absolută, şi doar câteva colege cunoșteau drama ei, că în loc de deplasări, ea primea doze de radiație la Spitalul de Oncologie din Chişinău… Viaţa ei se scurgea, şi cu fiecare zi în ea se năştea înţelepciunea unei persoane cu posibilităţi de a contempla. Îşi ”petrecea” singurătatea într-o bibliotecă din centru,
la o jumătate de oră distanță de casă, şi în fiecare zi, urca coridorul îngust între rafturi semnate de un bibliotecar în etate: „Misterul vieţi şi al morţii”; căutând cartea, din care, se parea, că se vor găsi toate răspunsurile…
El venise la amantă, acasă, unde totul i se părea cald, luminos şi drag. Se întâlneau deja de trei ani, şi în tot acest timp el o iubea cu o dragoste anormală. Era gelos, o umilea şi era umilit, credea, că nu mai poate să respire departe de acest corp tânăr. Azi, a venit aici fiind ferm convins, că va divorţa: –
De ce să se chinuie toţi trei, el nu-şi iubeşte soţia, cu atât mai mult, că o urăşte! Iar aici, el va trăi un alt mod de viață fericită. A încercat să resimtă sentimentele din trecut pentru soţia lui, dar n-a izbutit. Acum era convins,
ca ea îl enerva chiar din prima zi de când s-au cunoscut. A scos din portmoneu o imagine cu soţia lui şi a rupt-o în bucăţele…
Ei s-au înţeles să se întâlnească la restaurantul
Sănătatea, tot acolo, unde câteva luni în urmă au sărbătorit cei 15 ani de cășnicie. Ea a venit prima. El, înainte de a veni la întâlnire, a trecut pe la casa lor, să găsească actele necesare pentru a da la divorţ. Într-o stare fiind oricum iritată, el a smuls părţile interioare ale sertarelor şi le aruncă pe jos. În una din ele găsi o mapă albastră sigilată, pe care n-o văzu mai înainte.
A rupt banda lipicioasă de pe dosar, să afle conținutul. Se aştepta la un ”compromat” din partea soţiei, apoi descoperi numeroase învestigații cu analize, extrase şi certificate semnate de medici pe numele soţiei. Bănuiala l-a străpuns ca o scânteie electricâ, şi un fir rece a prelins pe spatele lui… Bolnavă! S-a băgat
on-line în laptop, a dat diagnosticul în căutare, iar pe display a apărut o frază îngrozitoare: „De la 6-18 luni”. Iar dosarul indica jumătate de ani de la investigaţii…
Ea îl aştepta de o oră. Telefonul lui nu răspundea. A achitat factura şi a ieşit din restaurant. Era o vreme frumoasă de toamnă, soarele nu frigea ca de obicei, dar îi încălzea sufletul. „
Cât e de frumoasă viaţa, şi cât e de bine pe acest sol, alături de oameni, soare, pădure...” Pentru prima dată, de când aflase de boală, ea fu cuprinsă de sentimentul de autocompătimire. A avut puterea să ascundă acest secret teribil, pentru ca să nu sufere rudele, prietenii. Mai ales, că această viaţă va rămâne în curând doar o amintire… Mergea pe stradă şi vedea, cum se bucură ochii oamenilor, – pentru ei toată viața este înainte: neapărat iarna, apoi şi primăvara! Nu-i va fi dat ei mai mult să experimenteze sentimente asemănătoare!
A izbucnit în plâns…
El se tot plimba prin odaie: pentru prima oară în viaţă, simţea acut, aproape fizic, efemeritatea vieţii. Își aduse aminte de soţia lui tânără în acel moment, când abia s-au cunoscut şi erau cuprinși de iubire și speranţe. Doar a iubit-o mult atunci, şi de ce este convins că nici acum nu simte ceva? I s-a părut, că aceste 15 ani nici n-au existat. Totul e încă înainte: viaţa, fericirea, tinereţea… În următoarele zile, el a îngrijit-o şi a iubit-o, era cu ea 24 de ore,
zi și noapte, – resimțea o fericire fără precedent. Simţea o frică enormă, că ea va pleca, şi era gata să-şi dea viaţa pentru ea, numai s-o salveze. Şi dacă cineva era să-i amintească, cât de mult ura el soţia o lună în urmă, ar fi răspuns: „
Nu eram eu acela!” A văzut, cât de greu era pentru dânsa, să suporte durerea, cum plângea nopţile, crezând că el doarme. El înţelegea, că nu este pedeapsă mai mare decât să cunoști clipa morţii sale. Vedea, cum ea se luptă pentru viaţă şi se ţine de orice speranţă delirantă…
Ea a murit cu două luni mai târziu, în decembrie. El a presărat tot drumul
întins cu nea, de acasă până la cimitir, cu flori. A plâns ca un copil; iar atunci când coborau sicriul, a îmbătrânit cu o mie de ani!
