Iarna – este momentul minunilor, basmelor, dragostei, căldurii, așteptărilor noi… Să credem în miracole! Pentru că în curând e Anul nou. Pentru că e Crăciunul… Noul an va fi cu totul diferit. Oameni noi, evenimente noi, vise noi și… noi dezamăgiri… Bărbații cred că femeile preferă eroi sau cei frumoși, și uită că ele preferă pe cei care au grijă de ele! Relațiile între bărbat și femeie trebuie să aducă bucurie și plăcere, și nu dorința de a te scufunda în propriile retrăiri… Oamenii exprimă ”Te iubesc” prin diferite moduri:”Mănâncă-ți dejunul”, ”Pune-ți centura de siguranță”, ”Îmbracă-te mai cald”, ”Voi spăla eu vesela”, ”Sună-mă, atunci când ajungi…”, ”Eu vin, așteaptă-mă”… și multe-multe alte lucruri. Dar, noi nu le observăm… Cel mai important, să fie cineva alături de tine în clipe grele…
LA MULTI ANI ALATURI DE CEI DRAGI!
https://fileviatasicarti.wordpress.com/2016/12/24/exista-craciunul-exista-anul/
duminică, 24 decembrie 2017
marți, 19 decembrie 2017
marți, 7 noiembrie 2017
marți, 24 octombrie 2017
marți, 26 septembrie 2017
marți, 25 iulie 2017
sâmbătă, 8 iulie 2017
Ce carti mai citesc unele personalitati...
Într-o eră a internetului, în care zilnic accesăm sute de ştiri şi informaţii, am hotărât să întrebăm câteva persoalităţi de la noi dacă mai au timp de cărţi şi ce au mai citit în ultimul timp.
Dorin Recean, ministru al Afacerilor Interne: “Funia împletită în trei” – o parabolă politică de factură poliţistă; “Metamorphosis and others stories”, de Franz Kafka, Edwin Muir; “Critical Mass: How One Thing Leads to Another”, de Philip Ball.
Ernest Vardanean, politolog şi jurnalist: Citesc multe cărţi, mai ales literatură universală a sec. XX şi scriitori contemporani, precum Murakami şi Kundera, dar scriitorii mei preferaţi sunt Remarque şi Bulgakov.
Valentina Stratan, deputat, vicepreşedintă a PDM: În prezent nu citesc nicio carte pentru că adun revista literaturii pentru viitoarea mea teză de cercetare ştiinţifică. Laboratorul ştiinţific imuno-genetic de la Institutul oncologic pe care am onoarea să-l conduc, colaborează cu mai multe Departamente ale institutului (mamologie, tumori cap şi gât, pulmonologie). Studiul de bază este Teoria ereditară a cancerului pulmonar”. În cadrul acestui studiu facem cercetari cu cercetătorii de la Sankt Petersburg. Doar că mai este mult până la final. În vacanţa de iarna am citit “Doamna secretar de stat” – memorii ale dnei Madeleine Albright. Am multe momente când vreau să dau totul la o parte (ma refer la aspectul politic în deosebi, uneori şi la cel profesional) şi doar să savurez lecturile plăcute.
Valeriu Munteanu, deputat PLM: Citesc cărţi din domeniul sociologiei şi politologie, uneori mai reuşesc să-mi procur şi cărţi din domeniul dreptului, iar titluri sunt o sumedenie, am o bibliotecă cât o comoară.
Victor Stepaniuc, politician, doctor în istorie: Acum citesc şi recitesc literatura, memuare ;i romane istorice despre personalităţile importante şi evenimentele sec. XX. Par a fi convergente mai multe idei şi proiecte sociale propuse de liderii politici contemporani, care însă au avut viziuni ideologice diferite. E necesară o sinteză a acestor viziuni. Acum sunt preocupat de reformele şi proiectele sociale ale lui De Goulle, cel care a edificat Franţa contemporană. În 2012 am citit “Modelul suedez”, de Ulof Palme; “Smecherismul politic în Moldova”, de Ed.Volcov; “Portrete politice”, de Gh. Gorincioi; “Noi nu suntem urmaşii Romei”, de N. Săvescu; “Chemare la judecata istoriei”, de On. Ghibu; “Prima revoluţie globală”, de Al. King; “Urmaşilor” ( versuri), de N. Costenco şi multă politologie, istoria diplomaţiei şi istoria Moldovei – necesare pentru instruirea bună a viitorilor politologi, diplomaţi şi funcţionari publici. În general, mi-aş dori să am mai mult timp pentru lectură. Am scris şi 3 articole ştiinţifice şi 4 articole pe teme social-politice. În anii 2005-2011 au ieşit de sub tipar lucrările mele : monografia “Statalitatea poporului moldovenesc”, în 2005, varianta moldovenească; în 2006 – varianta în limba rusă; monografia “Evoluţia statalităţii moldoveneşti în epoca contemporană” (teză de doctor), în 2008; co-autor la lucrarea “Problema basarabeană în istoriografie (1917-1947), în 2011.
Alexandru Solcan, politolog: Acum citesc ”Pentru cine bat clopotele”, de E. Hemingway. Ultima carte citită a fost “Jacob se hotărăşte să iubească”, de Cătălin Dorian Florescu – m-a zguduit profund! Printre ultimele lecturi se regăseşte şi ”Intermitenţele morţii”, de J. Saramago. M-am referit la literatură artistică, pentru că restul sunt legate de specialitate.
Sandu Grecu, director artistic al Teatrului „Satiricus I. L. Caragiale”, preşedinte al Uniunii Teatrale din Moldova: “Manuscrisul găsit la Accra”, de P. Coelho şi “O inimă de broscuţă”, de Gheorghe Vîrtosu. Săptăâna trecută am citit vreo 20 de piese ale dramaturgilor contemporani din R.M. şi mai am de citit încă vreo 9.
Valentina Ursu, jurnalist Radio Europa Liberă: “Jurnalul fericirii”, de N. Steinhard; “Pe aripile vântului”, de Margaret Mitcell; “Jurnal săptămânal” la Europa Liberă; “Noul Machiavelli”, de Jonathan Powell.
Maia Laguta, preşedinta Asociaţiei Salvgardare: Ultimele două cărţi citite sunt “Доктрина шока” (сенсационная версия политической истории, разрушающая привычные представления и мифы о движущих силах и истинных причинах основных событий ХХ-ХХI веков), de Наоми Кляйн şi “Дни затмения” (во многом сфальсифицированная “хроника необъявленной войны”), de Ion Costaş.
Octavian Ţîcu, ministru al Tineretului şi Sportului: “Naţiune şi Naţionalism din 1780 pînă în prezent”, de E.J. Hobsbawm, tocmai azi am terminat-o.
Text: Svetlana Vizitiu
marți, 27 iunie 2017
marți, 20 iunie 2017
luni, 12 iunie 2017
sâmbătă, 3 iunie 2017
luni, 29 mai 2017
luni, 8 mai 2017
duminică, 7 mai 2017
Momentul Potirvit
Momentul potrivit
Prietenul meu a deschis sertarul de la dulapul soţiei și a scos un pacheţel, învelit într-o hârtie de mătase. Nu era un pacheţel obișnuit, ci unul cu lengerie de damă. L-a aruncat pe pat și privi buimăcit la danteluță şi mătase niciodată utilizate: ”Uite, aceste lucruri i le-am cumpărat atunci când am fost prima dată la New York, opt sau nouă ani în urmă. Ea nu le-a purtat, doar le păstra pentru o ocazie specială. Și acum, cred că a venit timpul.” Prietenul meu șocat… se îndreptă spre pat și a pus lengeria alături de alte lucruri, preluate apoi de pompe funerare…
https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2014/12/28/momentul-potrivit/
https://impresiidinviatasicarti.wordpress.com/2014/12/28/momentul-potrivit/
Soția lui s-a stins recent… El era nedumerit și vorbea haotic, neînțelegând ce se întâmplă, și – de ce ea, și nu el? Atunci când s-a întors înspre mine, a rostit: – ”Să nu păstrezi nimic pentru ocazii importante; fiecare zi care o trăieşti este acea specială! Bucură-te de viață zi de zi!”
Eu… încă mai gândesc la acele cuvinte… Ele mi-au schimbat. Astăzi, eu citesc, fie scriu mai mult, și mai puțin fac ordine. Mă așez relaxată în salonul pentru oaspeți și mă bucur de panorama de prin fereastră fără a acorda atenție la dezordinea din odaie, comunicând cu oameni dragi mie în virtual, așa e mai ușor: Îmi petrec timpul mai mult cu familia și prietenii, și mai puțin la locul de muncă.
Am realizat că viața este o colecție de experiențe, care ar trebui să apreciem… Toată viața am vânat rezultate pentru că mă temeam să iubesc! Am fost rea pentru că nimeni nu avea nevoie de mine. Preferam, sau prefer să fiu rea și onestă decât bună și ipocrită! Mai bine o proastă decât să judec oamenii pentru viziunea lor, doar că unii nu înțeleg acest lucru judecându-mă invers. Mă încred mai mult în Dumnezeu…
Acum eu nu salvez sau nu mai păstrez nimic. În fiecare zi folosesc ustensii de preţ. Chiar și atunci când nu este necesar, îmi pun noul meu sacou sau rochia de seară pentru a merge la supermarket Green Hills, fie şi la Piaţa Centrală, barem nu e departe. La fel, folosesc parfumul preferat, atunci când vreau în loc să-l aplic doar de sărbători. Cuvinte ca ”vreodată” sau ”oricum” au dispărut din mintea mea. Nu aştept zile speciale sau un week-end ca să-mi pot permite o sărbătoare: pentru care există 7 zile în săptămână. În caz de se merită, eu vreau să văd, să aud și să fac lucruri normale – aici și imediat.
Nu sunt convinsă ce ar fi făcut soția prietenului meu, dacă ar fi știut că nu va mai exista un Mâine (”mâine” de multe ori perceput la fel de ușor). Tind să cred că ar fi telefonat familia și prietenii apropiați. Poate că ar fi sunat la un cuplu de prieteni vechi pentru a face pace sau a-şi cere scuze pentru o ceartă veche. Îmi place tare ideea, că ar fi mers la un restaurant chinezesc (mâncarea ei preferată). La Basabi, Veranda sau Planeta sushi, MallDova… Aceste mici lucruri imperfecte care m-ar împiedica, dacă aş fi știut că zilele mele sunt numărate. M-aș fi enervat dacă nu aş fi văzut amicii cu care „într-un fel”, sunt nevoită să întru în contact. Ar fi iritant, dacă nu aș fi scris mesaje, mai bine scrisori, pe care am vrut să le scriu „cândva şi odată.” Sau, dacă nu aş fi spus de multe ori copiilor, părinţilor, prietenilor, că îi iubesc foarte mult. Încerc să le spun că-mi sunt dragi în fiecare zi, chiar și atunci când ne supărăm. )
Acum, eu nu vreau să ratez, să amân, sau să păstrez nimic din ceea ce ar putea aduce bucurii şi zâmbete în viețile noastre în aceste momente prezente. Mergem la distracții, la frigărui, îi adun mereu la Clubul creat de mine ”Impresii din viață și cărți”… Adeseori le propun și rudelor sau prietenilor nedumeriți de această a mea pasiune furtunoasă, nebunia ce mă apucă sau de energia ce explodează molipsindu-i… Chiar dacă nu dispun mereu de resurse financiare, nu rezist fizic totdeauna, – oricum nu vreau să ratez nimic.
Îmi spun, că fiecare zi, ca şi orice clipă – este ceva special! Suntem obişnuiţi să ne gândim că viaţa noastră gravitează în jurul momentelor importante, dar ele adesea ne i-au prin surprindere, ambalate frumos în ceea ce alţii ar putea considera un fleac…
Ninsoare şi iubire… Frumos e Chişinăul de seară… Oraşul meu e astăzi alb. Decembrie, Ajunul şi Tristeţea…
Ninsoare şi iubire… Frumos e Chişinăul de seară… Oraşul meu e astăzi alb. Decembrie, Ajunul şi Tristeţea…
Să nu-ți pese de ceea ce cred alții. Viața ta este ca o carte închisă din care unii văd doar titlul. Adevărul îl cunoști doar Tu… Iar anii trec, cu o gură de cafea sorbind… Ziua vine cu o noapte înstelată, cu cineva fericit… Ninsoare și Iubire, – un şir de litere zgârcite, ce nu precede puncte de îngheţ…
Dimineaţea vine cu o nouă zi. Și cineva cu noaptea-n cap, dar fericit va scrie: Te iubesc!
La mulţi ani şi pace-n suflet!
duminică, 30 aprilie 2017
luni, 24 aprilie 2017
Cum îți ierți neghiobul, sau rețeta fericirii
https://fileviatasicarti.wordpress.com/2013/04/16/cum-iti-ierti-neghiobul-sau-la-taclale-cu-politica/
Te roade pe dinăuntru, nu te lasă să dormi, se stabilește în creierul tău și nu te poți bucura de viață. Este cheia determinativă a umilinței. Obidă. Nu te simți satisfacut de viață. Anume tu, și nu cel care te-a obijduit. Nu contează, că te chinui, că te-ai tras la față și te gandești doar la răzbunare, la sensul vieții tale, poate chiar și la suicid; Cel, care te-a obijduit, ca răspuns, nu traiește mai ușor, mai greu… În loc să-ți ierți răufacătorul, îți calicești ție viața. Obida și ura, adâncindu-se în constiința ta, te pot îmbolnăvi serios, atât fizic, cât și psihic. Și mamele cu gânduri pesimiste afectează sănătatea copiilor. Copiii din familii vulnerabile, bolesc mai des, problema, în primul rand, e în dezordinea din capul și gandurile mamei (în special, cu ajutorul tatei!) 
Deci, fă ordine în creierul tău; Gândește pozitiv! Cert că acest lucru este greu, și mie îmi venea greu să cred! 
Frustrarea, îți închide toate căile spre un viitor luminos… Sună, cam ”sovietic”, dar așa e. În special, obida întretaie relațiile intime, dezvoltarea lor hormonală, și, cât timp nu ierți și ramâi cu frământările tale, nu te poți gândi la alte relații, în cele din urmă, îți întalnești un partener cu probleme, la fel… ca cel precedent. Sau, la fel… ca tine!
Frustrarea, îți închide toate căile spre un viitor luminos… Sună, cam ”sovietic”, dar așa e. În special, obida întretaie relațiile intime, dezvoltarea lor hormonală, și, cât timp nu ierți și ramâi cu frământările tale, nu te poți gândi la alte relații, în cele din urmă, îți întalnești un partener cu probleme, la fel… ca cel precedent. Sau, la fel… ca tine!Obida te lipsește de posibilități de a te bucura, să fii satisfacut în continuare de viață. Să privești în părți și să admiri natura, anotimpul, copiii, muzica și filmele. Pur și simpu, nu te lasă să trăiești și să fii fericit…
Certând lumea, ceartă-te pe sine! Salvarea mea vine din caracterul meu: atunci când în urma supărărilor, în disputele cu unii oponenții, invinuindu-i direct, eu oricum… în sinea mea mă simt eu cea de vină. Este mai ușor să fii tu cel de vină, decât să ții la o persoană și să-l consideri dușman.
Privește-ți ”fostul”… Probabil, că nu se omoară dupa despărțirea voastră. Nu are nevoie de responsabilitățile care le-a lăsat pe umerii tăi… Așa că, în cele din urmă, chiar de el ai nevoie? Îți calicești viața, și cea a copiilor din cauza celui care nu va merită? Lasa-l, eliberează-te de răutati. Să fie sanatos. Destule argumente, pentru a te elibera odată și pentru totdeauna de obidă și să-ți ierți fostul partener? Cât de banal n-ar suna, dar numai tu ești responsabilă pentru viața ta. În cele din urmă, cu trecerea anilor îi vei spune mulțumesc, că te-a ”lepădat” atunci și nu acum…
Nimeni, niciodată, nu va rezolva problema în locul tău și nici nu-ți va schimba direcția gândurilor.
Daca te va ajuta; scrie pe o foaie, tot ce s-a acumulat in sufletul tău; toate retrăirile și sentimentele negative. Resimte și retrăiește din nou situația, sau problema în sine, cu fiecare cuvânt emotiv, și dacă e nevoie, răcnește, strigă și plângi! După ce ai scris, – recitește, mai încet, spunând: ‘‘Iartă-mă, îmi pare rău’‘.
Ca și cum te-ai adresa universului. Apoi, multumește-i:”Îți mulțumesc. Eu te iubesc”. E o metodă purificătoare… Se spune, că te eliberează de răutate, și începi să te simți mai bine. Vei simți, că într-adevăr iubești… nu doar universul. Te vei simți eliberată și de gânduri, care te rodeau tot timpul. Lista scrisă, – o arzi. Cenușa o arunci în chiuvetă la WC, fie o imprăștii în aripile vântului.
Mai departe, pe o foaie, scrie-ți planul vieții noi. Cică, cât este de excelent și minunat totul. Improvizează, imaginează, scrie-ți visurile tale. Speranțele și dorințele. Viața e atât de frumoasă! Împaturești foița, și o ții în geanta ta, se poate și la piept, într-un buzunarel secret, atât cât vei simți nevoia, ca urmare recitind-o, după necesitate. Cu Tatăl Nostru… Dacă nu te-a ajutat să te dezbaieri de frustrări și obide, repetă metoda purificătoare din nou peste un timp. Dar nu mă intreba, unde să-ți cauți linistea din interiorul tău; eu una, nu știu, o fac rugându-mă, și mai mult mă încred in Dumnezeu.
Și, mă rog zi de zi… Să dea Domnul sănătate tuturor, și să fiți fericiți! Să dea Domnul, minte și vouă și mie! 
Svetlana Vizitiu
https://fileviatasicarti.wordpress.com/2013/04/16/cum-iti-ierti-neghiobul-sau-la-taclale-cu-politica/
joi, 20 aprilie 2017
marți, 18 aprilie 2017
luni, 10 aprilie 2017
bibliotecarii-bm-b-p-hasdeu-black-and-white/
Bibliotecarii BM B.P. Hasdeu black and white
Aceste fotografii provin din arhiva personală a bibliotecarei Svetlana Vizitiu, șef-oficiu Promovare, Blogger, Presedinta Clubul „Impresii din viata și cărti” la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” care s-a aliniat la campania „BM B.P. Hasdeu black and white”. Multumim Svetlana pentru receptivitate!
Astfel, în prima fotografie se observă Svetlana Vizitiu și Silvia Antufiev în așteptare, să fie primele la GTO la Jdanovka (astăzi Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”) 1985. În spate, se întrevăd Ludmila Zaimova, director-adjunct și Ludmila Polustanova, bibliograf principal, Nelly Tişco, bibliotecar din filiala.
În a doua fotografie colectivul Bibliotecii Centrale ascultă cu interes informații din ziarele vremii prezentate de Galina Gherașenco: Ecaterina Axionova, Svetlana Smerdova, Ludmila Zarica, Elena Macarova, Svetlana Vizitiu, Tatiana Catana și Olga Borețkaia.
În fotografia numărul trei – Anul 1986, Svetlana Vizitiu cu Ecaterina Axionova (bibliotecara Depozit (VSO), la „cărat” cărți de la Biblioteca Națională (pe atunci Krupskaia) RNTB, sau Academia de Știinte, comenzile cititorilor Jdanovkăi (astăzi Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu)
Fotografia numărul patru: Anul 1985, Svetlana Vizitiu și Irina Hodzinskaia, bibliotecara în sala de lectura, la fel după comenzile cititorilor
În ultima fotografie: Anul 1986, Svetlana Vizitiu și Aliona Pirojinscaia și ea bibliotecara în sala de lectura (fiica Galinei Ciarova, pe-atunci director BM, până în anul 1989), tot la „cărat cărți” pentru cititorii bibliotecii.
În 2017 Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” împlinește 140 de ani de la fondare, cu această ocazie propunem spre vizualizare aceste fotografii vechi, din arhiva colaboratorilor bibliotecii, ce ilustrează viața bibliotecii orășenești în anii ’60-90. Fotografiile sunt alb-negru și vor fi plasate în rubrica Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” black and white, special creată de Departamentul „Memoria Chișinăului” pe blogul Chisinau, orasul meu.
https://orasulmeuchisinau.wordpress.com/2017/04/06/bibliotecarii-bm-b-p-hasdeu-black-and-white/
vineri, 7 aprilie 2017
marți, 4 aprilie 2017
luni, 27 martie 2017
sâmbătă, 18 martie 2017
joi, 9 martie 2017
marți, 7 martie 2017
Abonați-vă la:
Postări (Atom)