Pleca Dragostea
…Dar căuta motive,
…Dar căuta motive,
Pentru a rămâne. Cu frică și risc.
În jur- se agită: feminine, masculine,
Doar că-i pustiu în suflet. Și în ochi.
Încet, după sine a închis o ușă,
Rătăcind la întâmplare. În beznă. Fără bec.
Tot sperând la ceva. Fără grabă, într-o liniște mută.
Doar că cei doi nu și-au amintit de ea. Nod în sec.
Urme pierdute pe aleile reci.
S-au topit în ceață ale lor siluete.
Atunci Dragostea deveni un basm. Trecut, din păcate..
Își vor aminti și visa împreună mulți ani. Sau – În veci.
O briză va îmbrățișa umerii-n ani,
Încâlcindu-și suflarea în părul Ei.
Buzele-i brusc vor șopti un nume uitat,
Lacrimile în ochi, – regrete vor trăda…
În aglomerații, în urmă, el nu va mai privi,
Dar Ea brusc a decis să între-n visul Lui.
Pentru întâia oară. El nu mai vrea să se trezească!
Ca Ea să nu mai plece. Să n-o fi speriind…
Ades cuvintul taie viitorul. Devine ușoară despărțirea.
Distrugem sentimente sfinte. Atât de simplă e ruptura.
Pleca Dragostea… Dar tare voia să rămână…
Astfel și azi, ba se întorc, ba nu… Se amână… ❤
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu