https://fileviatasicarti.wordpress.com/2015/07/27/de-ce-nu-trebuie-sa-ti-pierzi-speranta/
Atunci când a murit amicul meu Valera la doar 15 ani neîmpliniţi, mi-am zis că nu-l voi uita niciodată. A fost un şoc pentru mine o fetiţă de 14 ani să conştientizez că moartea e ceva înspăimântător. Am înţeles, că nu suntem veşnici, că doar amintirea rămâne şi ea doare mult. 
Pe parcursul anilor rămâne cicatricea, care sângerează lăcrimând la auzul unui alt deces cu fiinţe trecute la ceruri…
Lămâia mare-mare care mi-a dat-o mama să-i duc la spital, şi am pus-o în mâinile lui Valera în ultima dimineaţă din viaţa lui, a fost o surpriză pentru el, – sleit de boală de puteri, a zâmbit şi a spus: – ’’Uite, ce lămâie mare şi frumoasă mi-a adus Sveta!’’ În acele timpuri nu gustam niciodată fructe exotice, că nu se aduceau în raioane… Am fost marcată pentru toată viaţa de moartea lui, şi de atunci am frică de cimitire. Nu merg, iar daca sunt nevoită, mă îmbolnăvesc şi greu îmi revin… Ulterior, spiritul acestui băiat mă călăuzea şi mă îndruma la acţiuni pozitive. Am compus şi un cântec cu text şi melodie ”Adio”, pe care l-a interpretat apoi fiica mea… Am mai înţeles, că moarte nu există: Cei nevinovaţi, aceşti îngeri sunt mereu alături de noi şi ne veghează, sprijinându-ne cu adevărat. Trebuie doar să Crezi în Domnul chiar şi in cele mai disperate momente de viaţă, ca şi atunci când te ”superi” pe EL… Discută şi cere Iertare apoi… Moartea are şi ea un rol în tot ce face şi tămăduieşte Domnul… Această credinţă îmi oferă o Speranţă!
Pe parcursul anilor rămâne cicatricea, care sângerează lăcrimând la auzul unui alt deces cu fiinţe trecute la ceruri…
Lămâia mare-mare care mi-a dat-o mama să-i duc la spital, şi am pus-o în mâinile lui Valera în ultima dimineaţă din viaţa lui, a fost o surpriză pentru el, – sleit de boală de puteri, a zâmbit şi a spus: – ’’Uite, ce lămâie mare şi frumoasă mi-a adus Sveta!’’ În acele timpuri nu gustam niciodată fructe exotice, că nu se aduceau în raioane… Am fost marcată pentru toată viaţa de moartea lui, şi de atunci am frică de cimitire. Nu merg, iar daca sunt nevoită, mă îmbolnăvesc şi greu îmi revin… Ulterior, spiritul acestui băiat mă călăuzea şi mă îndruma la acţiuni pozitive. Am compus şi un cântec cu text şi melodie ”Adio”, pe care l-a interpretat apoi fiica mea… Am mai înţeles, că moarte nu există: Cei nevinovaţi, aceşti îngeri sunt mereu alături de noi şi ne veghează, sprijinându-ne cu adevărat. Trebuie doar să Crezi în Domnul chiar şi in cele mai disperate momente de viaţă, ca şi atunci când te ”superi” pe EL… Discută şi cere Iertare apoi… Moartea are şi ea un rol în tot ce face şi tămăduieşte Domnul… Această credinţă îmi oferă o Speranţă!
Nu demult am fost zguduită la vestea tragediei unei familii în care şi-au pierdut viaţa într-un grav accident un tată şi o fiică… Inima mi se strânge în continuare. Recent, mi-am dat seama, că Leana, fata care a plecat atât de tânără lăsându-şi fiica minoră pe acest pământ, a fost unul din acei îngeri care m-a susţinut într-un ceas de alarmă şi eu mă rugam la Domnul ca să-mi ofere un răgaz, poate un sfat… Nu ştiu de ce anume ea, poate de aceea că privesc adesea imaginile cu ea şi ceea ce scrie mama ei, poate… Am vrut să plec undeva departe, să aud marea cu valurile ei şoptind, şi Ea mi-a spus: ’’adresează-te la mama mea’’… Nu a fost nevoie, – în scurt timp, mama ei singură mi-a oferit această şansă… Şi ca surprinderea mea să nu decadă într-o tranşă uluitoare, atunci când mi-am amintit de Leana privind valurile calme după o ploaie torenţială dintr-o terasă ALTAIR, pe valuri au apărut sute de steluţe solare care îmi făceau cu ochiul, iar chipul Leanei îmi spunea, ’’să ştie şi ai mei că îi veghez mereu!’’. Am început să caut soarele, dar încă nu apăruse, abia plouase… Atunci de unde… aceste steluţe? Acest lucru îmi dă o Speranţă!
Am găsit mai multe mesaje asemănătoare, de suflet, pe internet … Vă daţi seama şi voi, că nu le poţi poţi citi în grabă şi fără lacrimi…
’’Doamne, ajută-mă să trec peste zilele care nu mai există în calendar… pentru EI şi pentru mine… Doamne, dă-mi putere să trec peste zilele care au împărţit viaţa în două… pentru EI şi pentru mine… Doamne, nu mă lăsa la marginea peste care e doar întuneric… pentru EI si pentru mine… Doamne, nu mă părăsi cu răspunsul nepus în cuvinte la ultima „de ce ţi-s ochii trişti, Tamara?”…pentru EI si pentru mine… Doamne, Doamne…’’ La nave la…
– Părinţii mei s-au îndrăgostit unul de altul la 16 ani. În acea noapte când tatăl a decedat, mama auzi o lovitură în fereastră. Am întrebat-o ce-a fost, şi mama fără vre-o îndoială a spus: ’’E tatăl tău. Cândva îmi spunea că ne va privi şi va aştepta’’… Acum sunt cu o speranţă…
– Pe parcursul anului şcolar unul din colegii mei a decedat, familia lui era Galben. În ziua următoare, toţi profesorii şi colegii din şcoală au îmbrăcat diferite nuanţe ale acestei culori galbene, în amintirea lui. Eu niciodată n-am văzut nimic mai frumos. Acest lucru îmi oferă o Speranţă!
– Eu mereu îi gâdilam picioarele surorii mele atunci o trezeam. Ea este paralizată de la brâu în jos, şi eu credeam că ea niciodată nu simte acest lucru. Dar astăzi, la trezire atunci când i-am atins tălpile, ea a început să râdă. Apoi, s-a ridicat şi a izbucnit în plâns. Acum, ea poate merge! Îmi iubesc surioara!
– Sunt un tânăr care atunci când m-am simţit inutil şi singur, şi am vrut să mă arunc într-un gol, eventual luându-mi rămas bun printr-o postare pe o reţea de socializare, o grupă ’’Te rog, – Trăieşte!’’ a adunat peste 20 de mii de oameni doar în 24 de ore! Acest lucru mi-a oferit o Speranţă!..
Întotdeauna, amintiţi-vă că alături de voi există un Cineva, – o fiinţă apropiată! Nimeni nu vă cere să-l placeţi, să-l iubiţi, dar încercaţi să nu-l deranjaţi sau să-i provocaţi durere. Cel puţin, străduiţi-vă să vă amintiţi, că undeva din depărtare – de la stele, din adâncurile universului, probabil, dintr-un capăt opus, – a apărut rugămintea, – să nu faci acest lucru, exact la fel precum şi ideea de a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi. Aparent, stelele cunosc mai mult ca voi despre forţa de gravitaţie, puterea de atracţie, la fel şi despre singurătate; deoarece ele sunt – Ochii voştri de dorinţă!
De ce nu trebuie să-ţi pierzi speranţa? Viaţa este atât de frumoasă. Nu avem timp de tristeţe. Dar avem timp să fim fericiţi. Ne datorăm asta. Doamne ajută!
https://fileviatasicarti.wordpress.com/2015/07/27/de-ce-nu-trebuie-sa-ti-pierzi-speranta/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu